CHARTE DE LA TRANSDISCIPLINARITE

(adoptée au Premier Congrès Mondial de la Transdisciplinarité, Convento da Arrábida, Portugal,
2-6 novembre 1994)

Préambule

Considérant que la prolifération actuelle des disciplines académiques et non-académiques conduit à une croissance exponentielle du savoir ce qui rend impossible tout regard global de l'être humain,

Considérant que seule une intelligence qui rend compte de la dimension planétaire des conflits actuels pourra faire face à la complexité de notre monde et au défi contemporain d'autodestruction matérielle et spirituelle de notre espèce,

Considérant que la vie est lourdement menacée par une technoscience triomphante, n'obéissant qu'à la logique effrayante de l'efficacité pour l'efficacité,

Considérant que la rupture contemporaine entre un savoir de plus en plus accumulatif et un être intérieur de plus en plus appauvri mène à une montée d'un nouvel obscurantisme, dont les conséquences sur le plan individuel et social sont incalculables,

Considérant que la croissance des savoirs, sans précédent dans l'histoire, accroît l'inégalité entre ceux qui les possèdent et ceux qui en sont dépourvus, engendrant ainsi des inégalités croissantes au sein des peuples et entre les nations sur notre planète,

Considérant en même temps que tous les défis énoncés ont leur contrepartie d'espérance et que la croissance extraordinaire des savoirs peut conduire, à long terme, à une mutation comparable au passage des hominiens à l'espèce humaine,

Considérant ce qui précède, les participants au Premier Congrès Mondial de Transdisciplinarité (Convento da Arrábida, Portugal, 2-7 novembre 1994) adoptent la présente Charte comprise comme un ensemble de principes fondamentaux de la communauté des esprits transdisciplinaires, constituant un contrat moral que tout signataire de cette Charte fait avec soi- même, en dehors de toute contrainte juridique et institutionnelle

Article 1 :

Toute tentative de réduire l’être humain à une définition et de le dissoudre dans des structures formelles, quelles qu'elles soient, est incompatible avec la vision transdisciplinaire.

Article 2 :

La reconnaissance de l'existence de différents niveaux de réalité, régis par des logiques différentes, est inhérente à l'attitude transdisciplinaire. Toute tentative de réduire la réalité à un seul niveau régi par une seule logique ne se situe pas dans le champ de la transdisciplinarité.

Article 3 :

La transdisciplinarité est complémentaire de l'approche disciplinaire ; elle fait émerger de la confrontation des disciplines de nouvelles données qui les articulent entre elles ; et elle nous offre une nouvelle vision de la nature et de la réalité. La transdisciplinarité ne recherche pas la maîtrise de plusieurs disciplines, mais l'ouverture de toutes les disciplines à ce qui les traverse et les dépasse.

Article 4 :

La clef de voûte de la transdisciplinarité réside dans l'unification sémantique et opérative des acceptions à travers et au-delà des disciplines. Elle présuppose une rationalité ouverte, par un nouveau regard sur la relativité des notions de "définition" et d'"objectivité". Le formalisme excessif, la rigidité des définitions et l'absolutisation de l'objectivité comportant l'exclusion du sujet conduisent à l'appauvrissement.

Article 5 :

La vision transdisciplinaire est résolument ouverte dans la mesure où elle dépasse le domaine des sciences exactes par leur dialogue et leur réconciliation non seulement avec les sciences humaines mais aussi avec l'art, la littérature, la poésie et l'expérience intérieure.

Article 6 :

Par rapport à l'interdisciplinarité et à la multidisciplinarité, la transdisciplinarité est multiréférentielle et multidimensionnelle. Tout en tenant compte des conceptions du temps et de l'histoire, la transdisciplinarité n'exclut pas l'existence d'un horizon transhistorique.

Article 7 :

La transdisciplinarité ne constitue ni une nouvelle religion, ni une nouvelle philosophie, ni une nouvelle métaphysique, ni une science des sciences.

Article 8 :

La dignité de l'être humain est aussi d'ordre cosmique et planétaire. L'apparition de l'être humain sur la Terre est une des étapes de l'histoire de l'Univers. La reconnaissance de la Terre comme patrie est un des impératifs de la transdisciplinarité. Tout être humain a droit à une nationalité, mais, au titre d'habitant de la Terre, il est en même temps un être transnational. La reconnaissance par le droit international de la double appartenance - à une nation et à la Terre - constitue un des buts de la recherche transdisciplinaire.

Article 9 :

La transdisciplinarité conduit à une attitude ouverte à l'égard des mythes et des religions et de ceux qui les respectent dans un esprit transdisciplinaire.

Article 10 :

Il n'y a pas un lieu culturel privilégié d'où l'on puisse juger les autres cultures. La démarche transdisciplinaire est elle-même transculturelle.

Article 11 :

Une éducation authentique ne peut privilégier l'abstraction dans la connaissance. Elle doit enseigner à contextualiser, concrétiser et globaliser. L'éducation transdisciplinaire réévalue le rôle de l'intuition, de l'imaginaire, de la sensibilité et du corps dans la transmission des connaissances.

Article 12 :

L'élaboration d'une économie transdisciplinaire est fondée sur le postulat que l'économie doit être au service de l'être humain et non l'inverse.

Article 13 :

L'éthique transdisciplinaire récuse toute attitude qui refuse le dialogue et la discussion, quelle que soit son origine - d'ordre idéologique, scientiste, religieux, économique, politique, philosophique. Le savoir partagé devrait mener à une compréhension partagée fondée sur le respect absolu des altérités unies par la vie commune sur une seule et même Terre.

Article 14 :

Article final :

La présente Charte de la Transdisciplinarité est adoptée par les participants au Premier Congrès Mondial de Transdisciplinarité, ne se réclamant d'aucune autre autorité que celle de leur œuvre et de leur activité.

Selon les procédures qui seront définies en accord avec les esprits transdisciplinaires de tous les pays, la Charte est ouverte à la signature de tout être humain intéressé par les mesures progressives d'ordre national, international et transnational pour l'application de ses articles dans la vie.

Convento da Arrábida, le 6 novembre 1994

Comité de Rédaction
Lima de Freitas, Edgar Morin et Basarab Nicolescu

CHARTER OF TRANSDISCIPLINARITY

(adopted at the First World Congress of Trandisciplinarity, Convento da Arrábida, Portugal,
November 2-6, 1994)

Preamble

Whereas, the present proliferation of academic and non-academic disciplines is leading to an exponential increase of knowledge which makes a global view of the human being impossible;

Whereas, only a form of intelligence capable of grasping the cosmic dimension of the present conflicts is able to confront the complexity of our world and the present challenge of the spiritual and material self-destruction of the human species;

Whereas, life on earth is seriously threatened by the triumph of a techno-science that obeys only the terrible logic of productivity for productivity's sake;

Whereas, the present rupture between increasingly quantitative knowledge and increasingly impoverished inner identity is leading to the rise of a new brand of obscurantism with incalculable social and personal consequences;

Whereas, an historically unprecedented growth of knowledge is increasing the inequality between those who have and those who do not, thus engendering increasing inequality within and between the different nations of our planet;

Whereas, at the same time, hope is the counterpart of all the afore-mentioned challenges, a hope that this extraordinary development of knowledge could eventually lead to an evolution not unlike the development of primates into human beings;

Therefore, in consideration of all the above, the participants of the First World Congress of Transdisciplinarity (Convento da Arrábida, Portugal, November 2-7, 1994) have adopted the present Charter, which comprises the fundamental principles of the community of transdisciplinary researchers, and constitutes a personal moral commitment, without any legal or institutional constraint, on the part of everyone who signs this Charter.

Article 1 :

Any attempt to reduce the human being by formally defining what a human being is and subjecting the human being to reductive analyses within a framework of formal structures, no matter what they are, is incompatible with the transdisciplinary vision.

Article 2 :

The recognition of the existence of different levels of reality governed by different types of logic is inherent in the transdisciplinary attitude. Any attempt to reduce reality to a single level governed by a single form of logic does not lie within the scope of transdisciplinarity.

Article 3 :

Transdisciplinarity complements disciplinary approaches. It occasions the emergence of new data and new interactions from out of the encounter between disciplines. It offers us a new vision of nature and reality. Transdisciplinarity does not strive for mastery of several disciplines but aims to open all disciplines to that which they share and to that which lies beyond them.

Article 4 :

The keystone of transdisciplinarity is the semantic and practical unification of the meanings that traverse and lay beyond different disciplines. It presupposes an open-minded rationality by re-examining the concepts of "definition" and "objectivity." An excess of formalism, rigidity of definitions and a claim to total objectivity, entailing the exclusion of the subject, can only have a life-negating effect.

Article 5 :

The transdisciplinary vision is resolutely open insofar as it goes beyond the field of the exact sciences and demands their dialogue and their reconciliation with the humanities and the social sciences, as well as with art, literature, poetry and spiritual experience.

Article 6 :

In comparison with interdisciplinarity and multidisciplinarity, transdisciplinarity is multireferential and multidimensional. While taking account of the various approaches to time and history, transdisciplinarity does not exclude a transhistorical horizon.

Article 7 :

Transdisciplinarity constitutes neither a new religion, nor a new philosophy, nor a new metaphysics, nor a science of sciences.

Article 8 :

The dignity of the human being is of both planetary and cosmic dimensions. The appearance of human beings on Earth is one of the stages in the history of the Universe. The recognition of the Earth as our home is one of the imperatives of transdisciplinarity. Every human being is entitled to a nationality, but as an inhabitant of the Earth is also a transnational being. The acknowledgement by international law of this twofold belonging, to a nation and to the Earth, is one of the goals of transdisciplinary research.

Article 9 :

Transdisciplinarity leads to an open attitude towards myths and religions, and also towards those who respect them in a transdisciplinary spirit.

Article 10 :

No single culture is privileged over any other culture. The transdisciplinary approach is inherently transcultural.

Article 11 :

Authentic education cannot value abstraction over other forms of knowledge. It must teach contextual, concrete and global approaches. Transdisciplinary education revalues the role of intuition, imagination, sensibility and the body in the transmission of knowledge.

Article 12 :

The development of a transdisciplinary economy is based on the postulate that the economy must serve the human being and not the reverse.

Article 13 :

The transdisciplinary ethic rejects any attitude that refuses dialogue and discussion, regardless of whether the origin of this attitude is ideological, scientistic, religious, economic, political or philosophical. Shared knowledge should lead to a shared understanding based on an absolute respect for the collective and individual Otherness united by our common life on one and the same Earth.

Article 14 :

Rigor, openness, and tolerance are the fundamental characteristics of the transdisciplinary attitude and vision. Rigor in argument, taking into account all existing data, is the best defense against possible distortions. Openness involves an acceptance of the unknown, the unexpected and the unforeseeable. Tolerance implies acknowledging the right to ideas and truths opposed to our own.

Article final :

The present Charter of Transdisciplinarity was adopted by the participants of the first World Congress of Transdisciplinarity, with no claim to any authority other than that of their own work and activity.

In accordance with procedures to be agreed upon by transdisciplinary-minded persons of all countries, this Charter is open to the signature of anyone who is interested in promoting progressive national, international and transnational measures to ensure the application of these Articles in everyday life.

Convento da Arrábida, 6th November 1994

 

Editorial Committee
Lima de Freitas, Edgar Morin and Basarab Nicolescu

Translated from the French by
Karen-Claire Voss

CARTA DA TRANSDISCIPLINARIDADE

PREÂMBULO

Considerando que a proliferação atual das disciplinas acadêmicas e não-acadêmicas conduz a um crescimento exponencial do saber, o que torna impossível uma visão global do ser humano; Considerando que somente uma inteligência que leve em consideração a dimensão planetária dos conflitos atuais poderá enfrentar a complexidade do nosso mundo e o desafio contemporâneo de autodestruição material e espiritual da nossa espécie;

Considerando que a vida está fortemente ameaçada por uma tecnociência triunfante, que só obedece à lógica apavorante da eficácia pela eficácia;

Considerando que a ruptura contemporânea entre um saber cada vez mais cumulativo e um ser interior cada vez mais empobrecido leva à ascensão de um novo obscurantismo, cujas conseqüências, no plano individual e social, são incalculáveis;

Considerando que o crescimento dos saberes, sem precedente na história, aumenta a desigualdade entre os que os possuem e os que deles estão desprovidos, gerando assim uma desigualdade crescente no seio dos povos e entre as nações do nosso planeta;

Considerando, ao mesmo tempo, que todos os desafios enunciados têm sua contrapartida de esperança e que o crescimento extraordinário dos saberes pode conduzir, a longo prazo, a uma mutação comparável à passagem dos hominídeos à espécie humana;

Considerando os aspectos acima, os participantes do Primeiro Congresso Mundial de Transdisciplinaridade (Convento da Arrábida, Portugal, 2 a 7 de novembro de 1994) adotam a presente Carta, entendida como um conjunto de princípios fundamentais da comunidade dos espíritos transdisciplinares, constituindo um contrato moral que todo signatário dessa Carta faz consigo mesmo, livre de qualquer espécie de pressão jurídica ou institucional. 2

Artigo 1

Toda e qualquer tentativa de reduzir o ser humano a uma definição e de dissolvê-lo no meio de estruturas formais, sejam quais forem, é incompatível com a visão transdisciplinar.

Artigo 2

O reconhecimento da existência de diferentes níveis de realidade, regidos por lógicas diferentes, é inerente à atitude transdisciplinar. Toda tentativa de reduzir a realidade a um só nível, regido por uma lógica única, não se situa no campo da transdisciplinaridade.

Artigo 3

A transdisciplinaridade é complementar à abordagem disciplinar; ela faz emergir novos dados a partir da confrontação das disciplinas que os articulam entre si; oferece-nos uma nova visão da natureza da realidade. A transdisciplinaridade não procura a mestria de várias disciplinas, mas a abertura de todas as disciplinas ao que as une e as ultrapassa.

Artigo 4

A pedra angular da transdisciplinaridade reside na unificação semântica e operativa das acepções através e além das disciplinas. Ela pressupõe uma racionalidade aberta a um novo olhar sobre a relatividade das noções de "definição" e de "objetividade". O formalismo excessivo, a rigidez das definições e a absolutização da objetividade, incluindo-se a exclusão do sujeito, conduzem ao empobrecimento.

Artigo 5

A visão transdisciplinar é completamente aberta, pois, ela ultrapassa o domínio das ciências exatas pelo seu diálogo e sua reconciliação não somente com as ciências humanas, mas também com a arte, a literatura, a poesia e a experiência interior.

Artigo 6

Em relação à interdisciplinaridade e à multidisciplinaridade, a transdisciplinaridade é multirreferencial e multidimensional. Leva em consideração, simultaneamente, as concepções do tempo e da história. A transdisciplinaridade não exclui a existência de um horizonte transistórico. 3

Artigo 7

A transdisciplinaridade não constitui nem uma nova religião, nem uma nova filosofia, nem uma nova metafísica, nem uma ciência da ciência.

Artigo 8

A dignidade do ser humano também é de ordem cósmica e planetária. O aparecimento do ser humano na Terra é uma das etapas da história do universo. O reconhecimento da Terra como pátria é um dos imperativos da transdisciplinaridade. Todo ser humano tem direito a uma nacionalidade; mas com o título de habitante da Terra, ele é ao mesmo tempo um ser transnacional. O reconhecimento, pelo direito internacional, dessa dupla condição – pertencer a uma nação e à Terra – constitui um dos objetivos da pesquisa transdisplinar.

Artigo 9

A transdisciplinaridade conduz a uma atitude aberta em relação aos mitos, às religiões e temas afins, num espírito transdisciplinar.

Artigo 10

Inexiste laço cultural privilegiado a partir do qual se possam julgar as outras culturas. O enfoque transdisciplinar é, ele próprio, transcultural.

Artigo 11

Uma educação autêntica não pode privilegiar a abstração no conhecimento. Ela deve ensinar a contextualizar, concretizar e globalizar. A educação transdisciplinar reavalia o papel da intuição, do imaginário, da sensibilidade e do corpo na transmissão do conhecimento.

Artigo 12

A elaboração de uma economia transdisciplinar é fundamentada no postulado segundo o qual a economia deve estar a serviço do ser humano e não o inverso.

Artigo 13

A ética transdisciplinar recusa toda e qualquer atitude que rejeite o diálogo e a discussão, qualquer que seja a sua origem – de ordem ideológica, científica, religiosa, econômica, 4

política, filosófica. O saber compartilhado deve levar a uma compreensão compartilhada, fundamentada no respeito absoluto às alteridades unidas pela vida comum numa só e mesma Terra.

Artigo 14

Rigor, abertura e tolerância são as características fundamentais da visão transdisciplinar. O rigor da argumentação que leva em conta todos os dados é o agente protetor contra todos os possíveis desvios. A abertura pressupõe a aceitação do desconhecido, do inesperado e do imprevisível. A tolerância é o reconhecimento do direito a idéias e verdades diferentes das nossas.

ARTIGO FINAL

A presente Carta da Transdisciplinaridade está sendo adotada pelos participantes do Primeiro Congresso Mundial de Transdisciplinaridade, não se reclamando a nenhuma outra autoridade a não ser a da sua obra e da sua atividade. Segundo os procedimentos que serão definidos em acordo com os espíritos transdisciplinares de todos os países, a Carta está aberta à assinatura de todo ser humano interessado em medidas progressivas de ordem nacional, internacional e transnacional, para aplicação dos seus artigos nas suas vidas.

Portugal, Convento da Arrábida, 6 de novembro de 1994

Comitê de Redação

Lima de Freitas Edgar Morin Basarab Nicolescu

CARTA DE LA TRANSDOSCIPLINARIEDAD

Convento de Arrábida, noviembre de 1994

Preámbulo

Considerando que:

— La proliferación actual de las disciplinas académicas y no-académicas conducen a un crecimiento exponencial del saber que hace imposible toda mirada global del ser humano.

— Sólo una inteligencia que dé cuenta de la dimensión planetaria de los conflictos actuales podrá hacer frente a la complejidad de nuestro mundo y al desafío contemporáneo de la autodestrucción material y espiritual de nuestra especie.

— La vida está seriamente amenazada por una tecnociencia triunfante, que sólo obedece a la lógica horrorosa de la eficacia por la eficacia.

— La ruptura contemporánea entre un saber cada vez más acumulativo y un ser interior cada vez más empobrecido conduce a un ascenso de un nuevo oscurantismo, cuyas consecuencias en el plano individual y social son incalculables.

— El crecimiento de los saberes, sin precedente en la historia, aumenta la desigualdad entre aquellos que los poseen y los que carecen de ellos, engendrando así desigualdades crecientes en el seno de los pueblos y entre las naciones de nuestro planeta.

— Al mismo tiempo que todos los desafíos enunciados tienen su contraparte de esperanza y que el crecimiento extraordinario de los saberes puede conducir, a largo plazo, a una mutación comparable al pasaje de los homínidos a la especie humana.

Considerando lo que precede, los participantes del Primer Congreso Mundial de Transdisciplinariedad (Convento de Arrábida, Portugal, 2 a 7 de noviembre de 1994) adoptan la presente Carta como un conjunto de principios fundamentales de la comunidad de espíritus transdisciplinarios, constituyendo un contrato moral que todo signatario de esta Carta hace consigo mismo, fuera de toda coacción jurídica e institucional.

Artículo 1. Toda tentativa de reducir al ser humano a una definición y de disolverlo en estructuras formales, cualesquiera que sean, es incompatible con la visión transdisciplinaria.

Artículo 2. El reconocimiento de la existencia de diferentes niveles de realidad, regidos por diferentes lógicas, es inherente a la actitud transdisciplinaria. Toda tentativa de reducir la realidad a un solo nivel, regido por una única lógica, no se sitúa en el campo de la transdisciplinariedad.

Artículo 3. La transdisciplinariedad es complementaria al enfoque disciplinario; hace emerger de la confrontación de las disciplinas nuevos datos que las articulan entre sí, y nos ofrece una nueva visión de la naturaleza y de la realidad. La transdisciplinariedad no busca el dominio de muchas disciplinas, sino la apertura de todas las disciplinas a aquellos que las atraviesan y las trascienden.

Artículo 4. La clave de la bóveda de la transdisciplinariedad reside en la unificación semántica y operativa de las acepciones a través y más allá de las disciplinas. Ello presupone una racionalidad abierta, a través de una nueva mirada sobre la relatividad de las nociones de «definición» y «objetividad». El formalismo excesivo, la absolutización de la objetividad, que comporta la exclusión del sujeto, conducen al empobrecimiento.

Artículo 5. La visión transdisciplinaria es decididamente abierta en la medida que ella trasciende el dominio de las ciencias exactas por su diálogo y su reconciliación, no solamente con las ciencias humanas sino también con el arte, la literatura, la poesía y la experiencia interior.

Artículo 6. En relación a la interdisciplinariedad y a la multidisciplinariedad, la transdisciplinariedad es multirreferencial y multidimensional. Tomando en cuenta las concepciones de tiempo y de historia, la transdisciplinariedad no excluye la existencia de un horizonte transhistórico.

Artículo 7. La transdisciplinariedad no constituye una nueva religión, ni una nueva filosofía, ni una nueva metafísica, ni una ciencia de las ciencias.

Artículo 8.La dignidad del ser humano es también de orden cósmico y planetario. La operación del ser humano sobre la Tierra es una de las etapas de la historia del universo. El reconocimiento de la Tierra como patria es uno de los imperativos de la transdisciplinariedad. Todo ser humano tiene derecho a una nacionalidad, pero, a título de habitante de la Tierra, él es al mismo tiempo un ser transnacional. El reconocimiento por el derecho internacional de la doble pertenencia –a una nación y a la Tierra– constituye uno de los objetivos de la investigación transdisciplinaria.

Artículo 9. La transdisciplinariedad conduce a una actitud abierta hacia los mitos y las religiones y hacia quienes los respetan en un espíritu transdisciplinario.

Artículo 10. No hay un lugar cultural privilegiado desde donde se pueda juzgar a las otras culturas. El enfoque transdisciplinario es en sí mismo transcultural.

Artículo 11. Una educación auténtica no puede privilegiar la abstracción en el conocimiento. Debe enseñar a contextualizar, concretar y globalizar. La educación transdisciplinaria reevalúa el rol de la intuición, del imaginario, de la sensibilidad y del cuerpo en la transmisión de los conocimientos.

Artículo 12. La elaboración de una economía transdisciplinaria está fundada sobre el postulado de que la economía debe estar al servicio del ser humano y no a la inversa.

Artículo 13. La ética transdisciplinaria rechaza toda actitud que niegue el diálogo y la discusión, cualquiera sea su origen, ideológico, cientista, religioso, económico, político, filosófico. El saber compartido debería conducir a una comprensión compartida, fundada sobre el respeto absoluto de las alteridades unidas por la vida común sobre una sola y misma Tierra.

Artículo 14. Rigor, apertura y tolerancia son las características fundamentales de la actitud y visión transdisciplinaria. El rigor en la argumentación, que toma en cuenta todas las cuestiones, es la mejor protección respecto de las desviaciones posibles. La apertura incluye la aceptación de lo desconocido, de lo inesperado y de lo imprevisible. La tolerancia es el reconocimiento del derecho a las ideas y verdades contrarias a las nuestras.

Artículo final. La presente Carta de la Transdisciplinariedad es adoptada por los participantes del Primer Congreso de la Transdisciplinariedad, no valiéndose de ninguna otra autoridad que aquella de su obra y de su actividad.

De acuerdo a los procedimientos, que serán definidos de acuerdo con los espíritus transdisciplinarios de todos los países, la Carta está abierta a la firma de todo ser humano interesado por las medidas progresivas del orden nacional, internacional y transnacional para la aplicación de sus artículos en la vida.

Convento de Arrábida, 6 de noviembre de 1994

José ANES • André ASTIER • Jeanne BASTIEN • René BERGER • François BIANCHI • Gérard BLUMEN • Lais P. BRANDINI • Jorge BRITO • Jacqueline CAHEN-MOREL • Michel CAMUS • Antonio CASTEL BRANCO • Costin CAZABAN • Laura CERRATO • Oliver COSTA DE BEAUREGARD • Maurice COUQUIAUD • Ubiratan d'AMBROSIO • Manuel DA COSTA LOBO • Adriana DALCIN • Nicola DALLAPORTA • Robert DE BEAUGRANDE • Marc Williams DEBONO • Isabel María DE CARVALHOVIEIRA • Giuseppe DEL RE • Javier DE MESONE • Michele DUCLOS • Gilbert DURAND • Ruth ESCOBAR • María FERNÁNDEZ • Raquel GONÇALVEZ • Georges GUELFAND • Helle HARTVIG DE FREITAS • José HARTVIG DE FREITAS • Eiji HATTORI • Phil HAWES • André JACOB • Roberto JUARROZ • Anthony JUDGE • Jacqueline KELEN • Jacques LAFAIT • Ghislaine LAFAIT-HÉMARD • LIMA DE FREITAS • Salomon MARCUS • Michel MATHIN • Edgar MORIN • Raúl NICOLAU • Domingo MOTTA • Edmond NOCOLAU • Basarab NICOLESCU • Alain ORIOL • Patrick PAUL • Odette PÉTREQUIN • Jean-Marc PHILIPPE • Patricia PROUS-LAABEYRIE • Philippe QUÉAU • Daniel RABY • Michel RANDOM • Lucía SANTAELLA-BRAGA • Elisabeth SAPORITI • Luigi SECCO • Jules SIX • Luis SOUSA RIBEIRO • Dominique TEMPLE • Ana María VIEIRA.

CARTA DELLA TRANSDISCIPLINARITÀ

Preambolo

Tenendo presente che l'attuale proliferazione delle discipline accademiche e non accademiche conduce ad una crescita esponenziale del sapere, cosa che rende impossibile lo sguardo globale all'essere umano;

tenendo presente che solo una intelligenza che spieghi la dimensione planetaria dei conflitti attuali potrà fronteggiare la complessità del nostro mondo e la sfida contemporanea di autodistruzione materiale e spirituale della nostra specie;

tenendo presente che la vita è pesantemente minacciata dalla scienza tecnica trionfante, che non obbedisce che alla temibile logica della efficienza per l'efficienza;

tenendo presente che la rottura odierna fra un sapere sempre più accumulantesi e un essere interiore sempre più impoverito conduce alla crescita di un nuovo oscurantismo, le cui conseguenze sul piano individuale e sociale sono incalcolabili;

tenendo presente che la crescita dei saperi, senza precedenti nella storia, accresce la disuguaglianza tra coloro che li possiedono e quelli che ne sono sprovvisti, dando così luogo a disuguaglianze crescenti sia all'interno dei popoli che tra le nazioni sul nostro pianeta;

tenendo presente al tempo stesso che tutte le sfide enunciate hanno la loro contropartita di speranza e che la crescita straordinaria dei saperi può condurre, a lungo termine, ad una mutazione paragonabile al passaggio dagli ominidi alla specie umana;

tutto ciò considerato, i partecipanti al Primo Congresso Mondiale di Transdisciplinarità (Convento di Arràbida, Portogallo, 2-7 novembre 1994) adottano la presente Carta, intesa come un insieme di principi fondamentali della Comunità degli studiosi transdisciplinari, costitutiva di un contratto morale che tutti i firmatari di essa Carta fanno con se stessi, esclusa ogni costrizione giuridica ed istituzionale.

Articolo 1 :

Ogni tentativo di ridurre il concetto di essere umano ad una mera definizione e di considerarlo una pura struttura formale, qualunque essa sia, è incompatibile con la visione transdiscipinare.

Articolo 2 :

L'accettazione dell'esistenza di differenti livelli di Realtà, retti con logiche differenti, è inerente all'attitudine transdisciplinare. Ogni tentativo di ridurre la Realtà ad un solo livello, governato da una sola logica, non trova posto nel campo della transdisciplinarità.

Articolo 3 :

La transdisciplinarità è complementare all'approccio disciplinare; essa fa emergere dal confronto delle discipline l'esistenza di nuovi dati, che fanno da giunzione o snodo fra le discipline stesse; essa ci offre una nuova visione della Natura e della Realtà. La transdisciplinarità non cerca il dominio fra più discipline, ma l'apertura delle discipline a ciò che le accomuna e a ciò che le supera.

Articolo 4 :

La chiave di volta della transdisciplinarità risiede nella unificazione semantica ed operativa delle accezioni di accomunamento e di superamento. Essa presuppone una razionalità aperta, per volgere un nuovo sguardo alla relatività delle nozioni di "definizione" e di "oggettività". Il formalismo eccessivo, la rigidità delle definizioni e l'assolutizzazione della oggettività comportano infatti l'esclusione del soggetto ed impoveriscono il rapporto col conosciuto.

Articolo 5 :

La visione transdisciplinare è decisamente aperta, nella misura in cui essa supera il campo delle scienze esatte, per spingerle al dialogo e alla riconciliazione, non solo con le scienze umane ma anche con l'arte, la letteratura, la poesia e l'esperienza interiore.

Articolo 6 :

In relazione alla interdisciplinarità e alla multidisciplinarità, la transdisciplinarità è multi-referenziale e multi-dimensionale. Pur tenendo conto delle concezioni del tempo e di Storia, la transdisciplinarità non esclude l'esistenza di un orizzonte trans-storico.

Articolo 7 :

La transdisciplinarità non costituisce né una nuova religione, né una nuova filosofia, né una nuova metafisica, né una scienza delle scienze.

Articolo 8 :

La dignità dell'essere umano è anch'essa di ordine cosmico e planetario. L'apparizione dell'essere umano sulla Terra è una delle tappe della Storia dell'Universo. Riconoscere la Terra come patria è uno degli imperativi della transdisciplinarità. Ogni essere umano ha diritto ad una nazionalità ma, come abitante della Terra, egli è al tempo stesso un essere transnazionale. Il riconoscimento, da parte del diritto internazionale della doppia appartenenza - ad una nazione e alla Terra - costituisce uno degli scopi della ricerca transdisciplinare.

Articolo 9 :

La transdisciplinarità conduce ad una attitudine aperta nei riguardi dei miti e delle Religioni e di coloro che li rispettano con uno spirito transdiscplinare.

Articolo 10 :

Non c'è un ambiente culturale privilegiato rispetto agli altri. L'approccio transdisciplinare stesso è anch'esso transculturale.

Articolo 11 :

Una educazione autentica non può privilegiare l'astrazione, come strumento di conoscenza, rispetto ad altri. Essa deve insegnare a contestualizzare, concretizzare e globalizzare. L'educazione transdisciplinare rivaluta il ruolo dell'intuizione, dell'immaginazione, della sensibilità e del corpo nella trasmissione delle conoscenze.

Articolo 12 :

L'elaborazione di una economia transdisciplinare è fondata sul postulato che l'economia deve essere al servizio dell'essere umano e non il contrario.

Articolo 13 :

L'etica transdisciplinare ricusa ogni atteggiamento contrario al dialogo e alla discussione, qualunque sia la sua origine (di ordine ideologico, scientista, religioso, economico, filosofico). Il sapere condiviso dovrebbe condurre ad una comprensione comune, fondata sul rispetto assoluto degli altri, uniti dalla vita comune sulla unica e stessa Terra.

Articolo 14 :

Rigore, apertura e tolleranza sono le caratteristiche fondamentali dell'attitudine e della visione transdisciplinare. Il rigore nella argomentazione che tiene conto di tutti i dati è la barriera a fronte di possibili derive. L' apertura comporta l'accettazione dello sconosciuto, dell'inatteso e dell'imprevedibile. La tolleranza è il riconoscimento del diritto a professare idee e verità contrarie alle nostre.

Articolo finale :

La presente Carta della Transdisciplinarità è adottata dai partecipanti al Primo Congresso Mondiale della Transdisciplinarità, e non si rifà ad alcuna altra autorità che quella dell'opera e dell'attività di questi ultimi.

 

Seguendo le procedure che saranno definite in accordo con le persone che seguono, in tutti i Paesi, l'idea di transdisciplinarità, la Carta è aperta alla sottoscrizione di tutte le persone interessate alla realizzazione progressiva di misure di ordine nazionale, internazionale e transnazionale tese all'applicazione di questi articoli nella attività di ogni giorno.

 

Convento da Arràbida, 6 novembre 1994

Comitato di redazione
Lima de Freitas, Edgar Morin, Basarab Nicolescu.

 

traduzione a cura dell'Ing. EZIO MARIANI
I.P.E. - Istituto per ricerche ed attività educative
Napoli - Italia

CARTA TRANSDISCIPLINARITÃTII

Preambul

Considerînd cã proliferarea actualã a disciplinelor academice si ne-academice conduce la o crestere exponentialã a cunoasterii, care face imposibilã orice privire globalã asupra fiintei umane,

Considerînd cã doar o inteligentã capabilã sã înteleagã dimensiunea planetarã a conflictelor actuale ar putea face fatã complexitãtii lumii noastre si pericolului contemporan al autodistrugerii materiale si spirituale a speciei noastre,

Considerînd cã viata este serios amenintatã de o tehnostiintã triumfãtoare ce se supune doar înspãimîntãtoarei logici a eficacitãtii în slujba eficacitãtii,

Considerînd cã ruptura contemporanã dintre o cunoastere din ce în ce mai bogatã si o fiintã interioarã din ce în ce mai sãracã duce la aparitia unui nou obscurantism ale cãrei consecinte pe plan individual si social sunt incalculabile,

Considerînd cã acumularea cunostintelor, fãrã precedent în istorie, accentueazã inegalitatea dintre cei ce le posedã si cei care nu le posedã, provocînd astfel inegalitãti în sînul natiunilor si între natiunile de pe planeta noastrã,

Considerînd, totodatã, cã toate aceste pericole enuntate îsi au si contraponderea pozitivã, cresterea extraordinarã a cunoasterii putînd duce în final la o mutatie comparabilã cu aceea a transformãrii primatelor în homo sapiens,

Considerînd toate cele expuse, participantii la Primul Congres Mondial al Transdisciplinaritãtii (Convento da Arrábida, Portugalia, 2-7 noiembrie 1994) adoptã prezenta Cartã, conceputã ca un ansamblu de principii fundamentale ale comunitãtii spiritelor transdisciplinare, constituind un contract moral pe care fiecare semnatar al acestei Carte îl face cu sine însusi, fãrã nici o constrîngere de ordin juridic ori institutional.

 

Articolul 1 :

Orice tentativã de reducere a fiintei umane la o definitie si de descompunere a sa în structuri formale, indiferent care ar fi acestea, este incompatibilã cu viziunea transdisciplinarã.

Articolul 2 :

Recunoasterea existentei unor diferite niveluri de Realitate, guvernate de logici diferite, este inerentã atitudinii transdisciplinare. Orice tentativã de reducere a Realitãtii la un singur nivel, guvernat de o singurã logicã, este incompatibilã cu transdisciplinaritatea.

Articolul 3 :

Transdisciplinaritatea este complementarã demersului disciplinar ; din confruntarea dintre discipline, ea face sã aparã noi rezultate si noi punti între ele ; ea ne oferã o nouã viziune asupra Naturii si a Realitãtii. Transdisciplinaritatea nu cautã sã elaboreze o superdisciplinã înglobînd toate disciplinele, ci sã deschidã toate disciplinele la ceea ce au în comun si la ceea ce se aflã dincolo de granitele lor.

 

 

Articolul 4 :

Cheia de boltã a transdisciplinaritãtii este unificarea semanticã si operativã a acceptiunilor între si dincolo de diferitele discipline. Ea presupune o rationalitate deschisã, printr-o nouã viziune asupra relativitãtii notiunilor de "definitie" si "obiectivitate". Formalismul excesiv, rigiditatea definitiilor si absolutizarea obiectivitãtii, implicînd excluderea subiectului, nu pot avea decît un efect de sãrãcire a realului.

Articolul 5 :

Viziunea transdisciplinarã este deschisã în mãsura în care depãseste domeniul stiintelor exacte prin dialogul si reconcilierea lor, nu doar cu stiintele umaniste ci si cu artele, literatura, poezia si experienta interioarã.

Articolul 6 :

In raport cu interdisciplinaritatea si multidisciplinaritatea, transdisciplinaritatea este multireferentialã si multidimensionalã. tinînd seama de diferitele conceptii asupra timpului si istoriei, transdisciplinaritatea nu exclude existenta unui orizont transistoric.

Articolul 7 :

Transdisciplinaritatea nu se constituie nici într-o nouã religie, nici într-o nouã filosofie, nici într-o nouã metafizicã, nici într-o stiintã a stiintelor.

Articolul 8 :

Demnitatea fiintei umane este atît de ordin planetar cît si cosmic. Aparitia fiintei umane pe pãmînt este una din etapele istoriei Universului. Recunoasterea Terrei ca patrie a tuturor fiintelor umane este unul din imperativele transdisciplinaritãtii. Fiecare fiintã umanã are dreptul la o nationalitate, dar locuind pe Pãmînt este si o fiintã transnationalã. Recunoasterea de cãtre dreptul international a acestei duble apartenente - la o natiune si la Terra - este una dintre finalitãtile cercetãrii transdisciplinare.

Articolul 9 :

Transdisciplinaritatea conduce la o atitudine deschisã fatã de mituri si religii si fatã de cei care le respectã în spirit transdisciplinar.

Articolul 10 :

Nu existã nici o culturã privilegiatã în raport cu celelalte. Demersul transdisciplinar este în sine transcultural.

Articolul 11 :

O autenticã educatie nu poate favoriza abstractizarea în dauna altor forme de cunoastere. Educatia trebuie sã punã accentul pe contextualizare, concretizare si globalizare. Educatia transdisciplinarã se bazeazã pe reevaluarea rolului intuitiei, imaginatiei, sensibilitãtii si corpului în transmiterea cunostintelor.

Articolul 12 :

Elaborarea unei economii transdisciplinare se bazeazã pe postulatul cã economia trebuie sã fie în serviciul fiintei umane si nu invers.

Articolul 13 :

Etica transdisciplinarã respinge orice atitudine ce refuzã dialogul si dezbaterea, indiferent de originea acestei atitudini - fie ea de ordin ideologic, scientist, religios, economic, politic, filosofic. Cunoasterea împãrtãsitã ar trebui sã ducã la o întelegere împãrtãsitã, fondatã pe respectul absolut al diversitãtilor colective si individuale, unite prin viata comunã pe una si aceeasi planetã.

Articolul 14 :

Rigoarea, deschiderea si toleranta sunt caracteristicile fundamentale ale atitudinii si viziunii transdisciplinare. Rigoarea în argumentatie, care ia în seamã toate datele existente, este cea mai bunã barierã în calea derivelor posibile. Deschiderea implicã acceptarea necunoscutului, neasteptatului si imprevizibilului. Toleranta este recunoasterea dreptului de a sustine idei si adevãruri contrare acelora pe care le împãrtãsim noi însine.

Articol final :

Prezenta Cartã a Transdisciplinaritãtii este adoptatã de participantii la Primul Congres Mondial al Transdisciplinaritãtii, fãrã nici o afirmare a unei autoritãti în afara celei a propriei lor opere si activitãti.

 

In conformitate cu procedurile ce vor fi stabilite de comun acord cu cercetãtorii din toate tãrile aderînd la ideile transdisciplinaritãtii, Carta este deschisã spre semnare oricãrei persoane interesate în promovarea mãsurilor progresive de ordin national, international si transnational menite sã asigure aplicarea acestor Articole în viata de fiecare zi.

 

Convento da Arrábida, 6 noiembrie 1994

Comitetul de redactare
Lima de Freitas, Edgar Morin si Basarab Nicolescu

traducere de Horia Vasilescu

ميثاق العبرمناهجية

تمهيد

حيث إن الانتشار الحالي للمناهج الأكاديمية وغير الأكاديمية يقود إلى تنام مطّرد للعلم، الأمر الذي تتعذر معه أية نظرة شمولية إلى الإنسان،

وحيث إنه وحده ذكاء يشتمل على البعد الكوكبي للنزاعات الحالية يستطيع أن يواجه تعقيد عالمنا والتحدي المعاصر للدمار الذاتي، المادي والروحي، لجنسنا البشري،

وحيث إن الحياة يهددها تهديداً جسيماً علم تقني منتصر، لايمتثل إلا للمنطق المروِّع للمردودية من أجل المردودية،

وحيث إن القطيعة المعاصرة بين معرفة تزداد تراكمية وكائن داخلي يزداد افتقاراً تفضي إلى تصاعد ظلامية لامفرّ من عواقبها على الصعيدين الفردي والاجتماعي،

وحيث إن نمو المعارف نمواً لاسابقة له في التاريخ يزيد في التفاوت بين الذين يملكونها والذين يعدمونها، مولداً بذلك تفاوتاً بين الشعوب وبين الأمم على كوكبنا،

وحيث إن لكل هذه التحديات المذكورة مقابلها من الرجاء وبما أن النمو الهائل للمعارف يمكن أن يقود، على المدى الطويل، إلى طفرة تصح مقارنتها مع العبور من الرئيسات إلى الجنس البشري،

وباعتبار كل ما سبق، فإن المشاركين في المؤتمر العالمي الأول للعبرمناهجية (كُنفِنْتو دا أرّابيدا، البرتغال، 2-7 تشرين الثاني 1994) يتبنون هذا الميثاق، بوصفه جملة من المبادئ الأساسية يُجمِع عليها المفكرون العبرمناهجيون، وتشكل التزاماً أخلاقياً يلزم كل موقِّع على هذا الميثاق نفسه به، بمعزل عن أي إكراه قانوني أو مؤسَّسي.

المادة 1 : كل محاولة لاختزال الإنسان إلى مجرد تعريف وإلى تقليصه في بنى شكلانية، أياً كانت، تتناقض مع رؤية عبرمناهجية transdisciplinaire.

المادة 2 : الإقرار بوجود مستويات مختلفة للواقع، تحكمها أنماط مختلفة من المنطق، ملازم للموقف العبرمناهجي. وكل محاولة لاختزال الواقع إلى مستوى واحد، يحكمه منطق واحد، لايقع ضمن حقل العبرمناهجية.

المادة 3 : العبرمناهجية مكمِّلة للمقترب المناهجي disciplinaire، إذ هي تولِّد من المواجهة بين المناهج معطيات جديدة، تمفصِلها فيما بينها؛ وهي تقدم لنا رؤية جديدة للطبيعة وللواقع. العبرمناهجية لاتسعى إلى السيادة على عدة مناهج، بل إلى انفتاح المناهج كافة على ما يجتازها ويتخطاها جميعاً.

المادة 4 : حجر الأساس للعبرمناهجية عبارة عن التوحيد الدلالي والفعّال للمفاهيم عبر المناهج وفيما يتعداها. إنها تفترض مسبقاً ذهنية منفتحة، عبرة نظرة جديدة إلى نسبية مفهومي "التعريف" و"الموضوعية". فالغلو في الصورية formalisme، وجمود التعريفات، وإضفاء صفة الإطلاق على الموضوعية، بما ينطوي على استبعاد الذات، من شأنها أن تقود إلى الإفقار.

المادة 5 : الرؤية العبرمناهجية مفتوحة بعزم من حيث إنها تتخطى مجال العلوم البحتة إذ تجعلها تتحاور وتتصالح، ليس مع العلوم الإنسانية وحسب، بل ومع الفن والأدب والشعر والخبرة الداخلية أيضاً.

المادة 6: فيما يتعلق بالبينمناهجية interdisciplinarit وتعددية المناهج pluridisciplinarit، تتصف العبرمناهجية بتعدد المراجع وتعدد الأبعاد. فهي، إذ تأخذ بالحسبان تصورات عن الزمن والتاريخ، لاتستبعد وجود أفق عبرتاريخي.

المادة 7 : العبرمناهجية ليست عبارة عن دين جديد، ولاعن فلسفة جديدة، ولاعن ميتافيزياء جديدة، ولاعن علم للعلوم.

المادة 8 : كرامة الإنسان أيضاً ذات بعد كوني وكوكبي في آن معاً. فظهوره على الأرض مرحلة من مراحل تاريخ الكون. والاعتراف بالأرض كوطن من مستلزمات العبرمناهجية. كل إنسان فله الحق في جنسية، لكنه، بما هو من سكان الأرض، كائن عبروطني transnational في الوقت نفسه. واعتراف القانون الدولي بالانتماء المزدوج إلى أمة وإلى الأرض من أهداف العبرمناهجية.

المادة 9 : تقود العبرمناهجية إلى موقف منفتح بإزاء الأساطير والأديان ومن يحترمها بروح عبرمناهجية.

المادة 10 : ما من مكان ثقافي متميز يمكن اعتباراً منه الحكم على الثقافات الأخرى. فالمقترب عبرالمناهجي بحد ذاته عبرثقافي transculturel.

المادة 11 : ينبغي على التربية الأصيلة ألاتفضل التجريد على غيره من أشكال المعرفة. عليها بالحري أن تعلِّم وضع الأمور في سياقها وتجسيمها وتشميلها. والتربية العبرمناهجية تعيد إلى الحدس والمخيِّلة والحساسية والجسم مكانتهم في نقل المعارف.

المادة 12 : يتأسس صوغ اقتصاد عبرمناهجي على مسلَّمة أن على الاقتصاد أن يكون في خدمة الإنسان وليس العكس.

المادة 13 : تستنكر الأخلاق العبرمناهجية كل موقف رافض للحوار وللمناقشة، أكان من منشأ إديولوجي، علموي، ديني، اقتصادي، سياسي، أم فلسفي. فالعلم المشترك ينبغي أن يقضي إلى فهم مشترك، يتأسس على الاحترام المطلق التنوعات الجماعية والفردية التي تجمع فيما بينها الحياة المشتركة على الأرض الواحدة نفسها.

المادة 14 : الصرامة والانفتاح والتسامح هي الخصائص الأساسية للموقف وللرؤية العبرمناهجيين. الصرامة في المحاججة التي تأخذ بالحسبان كل المعطيات هي الحائل دون كل شطط ممكن. الانفتاح يشتمل على القبول بالمجهول وغير المتوقَّع وبما ليس بالحسبان. التسامح هو الاعتراف بحق الآخر في تبني أفكار وحقائق مخالفة لأفكارنا وحقائقنا.

المادة الأخيرة: يتبنى ميثاق العبرمناهجية هذا المشاركون في المؤتمر العالمي الأول للعبرمناهجية، غير مستندين إلى مرجعية غير مرجعية أعمالهم ونشاطاتهم.

بحسب الإجراءات التي ستُحدَّد بالاتفاق مع الباحثين ذوي العقلية العبرمناهجية، الميثاق مفتوح لتوقيع كل إنسان مهتم بالإجراءات المتدرِّجة على الأصعدة الوطنية والدولية والعبروطنية لتطبيق هذه المواد في الحياة اليومية.

كُنفِنْتو دا أرّابيدا

6 تشرين الثاني 1994

لجنة الصياغة

ليما دِه فريتاس، إدغار موران، بسراب نيكولسكو

 

ترجمه عن الفرنسية

 ديمتري أفييرينوس

 

Transdisiplinerlik Sözleşmesi

Giriş

Akademik ve akademik-olmayan disiplinlerin mevcut çoğalışı, bilginin insana global bir bakışı imkansız kılan üstel bir artışına yol açarken;

Mevcut çelişkilerin kozmik boyutunu kavrayabilen sadece bir zeka biçimi, dünyamızın karmaşıklığı ve insan türünün maddi ve manevi kendini-yok-edişinin mevcut meydan okuşuyu ile yüzleşebilirken;

Yer üzerindeki yaşam, sadece üretkenlik adına üretkenliğin dehşet mantığına uyan bir tekno-bilimin zaferi tarafından ciddi biçimde tehdit edilirken;

Giderek artan nicel bilgi ve giderek yoksullaşan iç kimlik arasındaki mevcut yırtılma, hesaplanamaz toplumsal ve kişisel sonuçlar ile yeni bir bilgi karşıtlığı döneminin yükselişine yol açarken;

Tarihsel olarak daha önce rastlanmamış bir bilgi büyümesi, bu bilgiye sahip olanlar ve olmayanlar arasındaki eşitsizliği arttırıp, gezegenimizin farklı ulusları arasında ve içinde artan eşitsizliği yaşama sokarken;

Aynı zamanda, umut, bu olağanüstü bilgi gelişiminin en sonunda primatların insanoğluna doğru gelişmesinden hiç de farklı olmayan bir evrime yol açabileceği umudu yukarıda zikredilen meydan okumaların tümüne karşı dururken;

Yukarıdaki hususların tümü göz önüne alındığında, Birinci Dünya Transdisiplinerlik Kongresinin katılımcıları, transdisipliner araştırmacılar cemaatinin temel ilkelerini içeren ve bu Sözleşmeyi imzalayan herkes adına herhangi bir kanuni ya da kurumsal kısıt olmadan kişisel ahlaki bağlanmaya temel teşkil eden bu Sözleşmeyi benimsemişlerdir.

Madde 1:

Bir insanın ne olduğunu biçimsel olarak tanımlayarak ve insanı, ne olursa olsun, bir biçimsel yapılar ağı içinde indirgeyici analizlere tabi tutarak insanı indirgeme yönündeki her girişim transdisipliner vizyona uymamaktadır.

Madde 2:

Farklı mantık tipleri ile belirlenen farklı gerçeklik seviyelerinin tanınması transdisipliner tutumun kendine has yanıdır. Gerçekliğin, bir tek mantık biçimi ile belirlenen bir tek seviyeye indirgenmesi yönünde herhangi bir çaba transdisiplinerlik sahası içinde barınmaz.
 

Madde 3:

Transdisiplinerlik disipliner yaklaşımları tamamlamaktadır. Transdisiplinerlik, disiplinler arasındaki karşılaşmadan çıkıp gelen yeni etkileşimler ve yeni verilerin ortaya çıkışına yer açar. Transdisiplinerlik şu ya da bu disiplinde ustalık peşinde koşmaz, tüm disiplinleri kendi aralarında paylaştıklarına ve kendilerinin ötesinde uzanana açmayı amaçlar.

Madde 4:

Transdisiplinerliğin mihenk taşı, farklı disiplinleri kateden ve ötesine uzanan anlamların semantik ve pratik birliğidir. Transdisiplinerlik, "tanım" ve "nesnellik" kavramlarının yeniden incelenmesiyle açık-kafalı bir akılcılığı öngörür. Öznenin dışlanmasını getiren aşırı bir biçimcilik, tanımlarda bükülmezlik ve tam nesnelliğe erişme iddiası sadece yaşamı değilleyen bir etkiye sahip olabilecektir.

Madde 5:

Transdisiplinerlik vizyonu, bütün açıklığıyla kesin bilimlerin ötesine geçmeye kararlıdır ve kesin bilimlerin, insan bilimleri ve toplumsal bilimlerin yanısıra sanat, edebiyat, şiir ve tinsel deneyim ile diyalogunu ve uzlaşmasını talep eder.

Madde 6:

Disiplinler-arasılık ve çok-disiplinlilik ile karşılaştırıldığında, transdisiplinerlik çok-değinili ve çok-boyutludur. Zaman ve tarihe çeşitli yaklaşımları göz önüne alan transdisiplinerlik tarihi aşan bir ufku göz ardı etmez.

Madde 7:

Transdisiplinerlik ne yeni bir din, ne yeni bir felsefe, ne yeni bir metafizik, ne de bir bilimler bilimi kurar.

Madde 8:

İnsanın onuru hem gezegensel hem kozmik boyutlardadır. İnsanların Yer üzerinde görünüşü Evren tarihinin safhalarından biridir. Yer'in evimiz olarak tanınması transdisiplinerliğin olmazsa olmazlarından biridir. Her insan bir ulusallığa ait görülebilecekse de, Yer'in bir yerleşiği olarak aynı zamanda bir ulus-ötesi varlıktır. Bir ulusa ve Yer'e iki katlı aidiyetin bu uluslararası yasası ile kazanılan hakkaniyet transdisipliner araştırmanın amaçlarından biridir.
 

Madde 9:

Transdisiplinerlik, mite, dine karşı ve mit ve dine bir transdisiplinerlik ruhu içinde saygı gösterenlere karşı açık bir tutuma yol açar.

Madde 10:

Tek başına hiç bir kültür bir diğeri üzerinde ayrıcalıklı değildir. Transdisiplinerlik yaklaşımının kendine has hali kültür-ötesiliktir.

Madde 11:

Sahici eğitim soyutlamaya diğer bilgi biçimleri üzerinde değer veremez. Sahici eğitimin, bağlamsal, somut ve küresel yaklaşımları öğretmesi gerekir. Transdisipliner eğitim, bilginin naklinde sezgi, hayal gücü, duyarlılık ve vücuda ait olan değeri yeniden verir.

Madde 12:

Bir transdisipliner ekonominin gelişimi, insanın ekonomiye değil, ekonominin insana hizmet etmesi gerektiği önkabulüne dayanır.

Madde 13:

Transdisiplinerlik etiği, kaynağı ister ideolojik, ister bilimsel, ister dini, ister ekonomik, ister politik ya da isterse felsefik olsun, diyalog ve tartışmayı reddeden her tutumu dışlar. Paylaşılan bilgi, bir ve aynı Yer üzerindeki ortak yaşamımızca bir kılınan kolektif ve bireysel farklar için mutlak bir saygıya dayalı paylaşılan bir anlayışa yol açacaktır.

Madde 14:

Kararlılık, açıklık ve hoşgörü transdisipliner tutum ve vizyonun temel vasıflarıdır. Varolan tüm verileri göz önüne alarak savlarda kararlı oluş muhtemel çarpıtmalara karşı en iyi savunmadır. Açıklık, bilinmeyen, beklenmedik ve öngörülemez olanın kabulünü geçerli kılar. Hoşgörü kendimizinkilere karşı fikir ve hakikatların hakkını kabul etmeyi getirir.

Son Madde:

Bu Transdisiplinerlik Sözleşmesi, birinci Dünya Transdisiplinerlik Kongre'sinin katılımcıları tarafından kendi çalışmaları ve etkinliklerinden başka herhangi bir yetkeye dayanmaksızın benimsenmiştir.

Tüm ülkelerin transdisipliner-kafalı kişileri tarafından üzerinde anlaşılacak prosedürler uyarınca bu belge, bu Maddelerin uygulanmasını gündelik yaşamda geçerli kılmak için ilerici ulusal, uluslararası ve ulus-ötesi tedbirleri geliştirmeye ilgi duyan herkesin imzasına açıktır.

Convento da Arrabida, 6 Kasım 1994

Yayın Komitesi

Lima de Freitas, Edgar Morin ve Basarab Nicolescu

Çeviri

Alper Oysal


http://www.basarab-nicolescu.ciret-transdisciplinarity.org/chart.php - Last modified on : Saturday, January 04 2014 23:11:21